Proba de evaluare

Orice instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de catre evaluator se numeste proba de evaluare. Probele de evaluare sunt:
– traditionale (probe scrise; probe orale; probe practice.)
– alternative (observarea sistemica a tinerilor; investigatia; proiectul; portofoliul; temele si autoevaluarea.)
Pentru ca rezultatele evaluarii sa aiba o anumita semnificatie pentru evaluatori, evaluati, institutii si societate, instrumentele de evaluare (sau probele de evaluare) prin care se efectueaza masuratorile, trebuie sa aiba anumite calitati:
– validitatea este calitatea unei probe de evaluare ce masoara exact ceea ce este destinata sa masoare;
– fidelitatea care reprezinta calitatea unei probe de evaluare de a da rezultate constante in cursul aplicarii ei succesive;
– obiectivitatea se refera la gradul de concordanta intre obiectivele curriculare si aprecierile facute de evaluatori independenti, in ceea ce priveste un raspuns „bun” pentru fiecare dintre itemii unei probe;
– aplicabilitatea care reprezinta calitatea unei probe de evaluare de a fi administrata si interpretata cu usurinta.
Evaluarea presupune o anumita metodologie, in stabilirea careia trebuie date raspunsuri la anumite intrebari:
– pe cine evaluam? (o persoana; un grup de persoane de aceeasi varsta; toate persoanele aflate la pregatire.);
– cand evaluam? (de cate ori pe an; la date fixe; continuu.)
– cu ce? (probe scrise/orale/practice; observatia directa in timpul activitatii; tehnici de autoevaluare; referate/proiecte; portofolii.)
– pentru cine? (evaluati; parinti; evaluatori; factori de decizie; institutii/persoane care vor angaja viitori absolventi.)
– in functie de ce? (- functie motivationala care se manifesta prin valorificarea pozitiva a feed-back-ului oferit de evaluare, in sensul aprecierii propriei activitati; – functia de orientare scolara care consta in alegerea unei anumite forme de educatie.)Se face o comparatie intre cunostintele dobandite de o persoana si obiectivele curriculare.